Examen care serveşte la măsurarea volumelor şi debitelor pulmonare, componentă a explorării funcţionale respiratorii.

Spirometrie( Lugenfunktionstest)Spirometria este utilizată pentru diagnosticarea diverselor afecţiuni cronice ale bronhiilor şi ale plămânului (astm, bronhopatie cronică obstructivă, pneumopatie inter­stiţială, emfizem), pentru a evalua gravitatea lor şi pentru a le urmări evoluţia.

Subiectul respiră mai întâi normal, apoi inspiră şi expiră profund. Volumele de aer conţinute în plămânii săi la diferite momente ale respiraţiei sunt măsurate un aparat de măsură (spirometrul)

In functie de debitele de aer inspirate sau expirate se traseaza un grafic denumit curbă debit-volum.

Se poate masura capacitatea vitală forţată (volumul total de aer expirat după o inspiraţie profundă), precum şi volumul expirator maxim pe secundă (volumul de aer expirat în cursul primei secunde de expiraţie forţată care urmează unei inspiraţii profunde). Adăugarea la spirometru a unui circuit comple­mentar care utilizează heliul permite să se calculeze capa­citatea pulmonară totală (volumul maxim pe care îl pot conţine plămânii).

Anomaliile constatate sunt clasificate în sindromul obstructiv (debite anormal de mici), sindromul restrictiv (volume anormal de mici) şi sindromul mixt (asocierea celor două perturbaţii).